Urui e Utrì

Orrè ci fineru l’occhi. Siddu si taliava urregnu, sennu orbu, un bireva nenti; un sapia mancu la so casa comm’era, unn’era misa, chi culuri avia. Na malatia sinni pigghiò pi daveru. Ciarava, maniava, sprimeva – tuttu u stissu ci pareva, a culuri allappati vireva. U moddu ci paria ruru, u puntutu lisciu, u vagnatu siccu. Era veru cunfusu, sturrè.
Quannu fu ka nni potti cchiù, vosi chiamari u dutturi. Lu megghiu cirasicu di tuttu lu rregnu; bonu pi grapirici la vista; unu ki mani legge, ca sapia inchiri l’occhi senza struppialli. Ki c’era ‘nta dd’occhi attuppati? Na petra? Na badduzza di pus? Purpitteddi frarici?
U cerasicu taliò, su sturiò bonu bonu, ci ju cull’irita ‘ntall’occhi, ma no pi farici mali; pi tastalli. Dipoi s’assittò, si fici i cunta e, muzzicannusi un ghiritu, si murritiò e bistimiò. Di l’occhi di lurrè un si vidianu mancu i pirtusi; attuppati precisi.
U cerasicu un sapia ‘nsoccu fari. Avia a grapiri, scavarici n’occhiu? Ka si ci niscia lu sagnu e a morraggia era pirdutu. Macari ci putia dari na scurciatina, na bedda sfilatura, na spirtusata nica nica; macari s’addumava na luci e c’agghiurnava, o rrè. Ma lu scantu di fari dannu lu tinia fermu scantatu. E nnomentri ca taliava e si muzzicava l’irita, ci vinni na truvata. “Assa circassi na pinna d’aceddu spinnacchiatu, e si l’appizzassi ‘nta llocchi. Sa pinna è bona si ci rapinu l’occhi pissempri”.
Urrè paò u cerasicu, paò u circaturi di pinni d’aceddu, paò u caruso p’appizzariccilla. Ma nnomentri ka l’occhi si rapevanu, mentri u rregnu s’addumava annigghiatu bonu bonu, u rrè si jeva ammuscennu ka nta nenti muriu. Tuttu u cuntrariu di l’autri pissoni, ca quannu morinu l’occhi c’arrestanu attuppati e lu malu regnu s’astuta. Pissempri.

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

DA FRANCESCO PER GAETANO ALTOPIANO
(Scritto da Francesco Gambaro per la presentazione di un libro di Gaetano Altopiano)     Con Gaetano Altopiano ci vediamo Read more.
IL CORPO DOPO HARRY CHINASKI
“il corpo dopo Harry Chinaski” rivista letteraria IL ROSSO E IL NERO, n.13 febbraio 1998, una delle innumerevoli pubblicazioni di Read more.
da “Scrivendo”, Per Approssimazione, numero di settembre-dicembre ’85 (pag.6)
Francesco Gambaro Scrivendo Che scriva è un fatto. Che sappia cosa scrivo è un altro fatto. Si dà per scontata Read more.
da I GIORNI QUANTI (62)
La caviglia è sempre più tappezzata di macchie, più grosse. A loro volta tappezzate da sottomacchie giallognole su base violacea. È Read more.
LIBRARSI
  Quattro facciate in bianco e nero di carta pastosa, rigorosamente senza fotografie (tranne che in copertina), insolito formato vicino Read more.
STRALCI DI MAIL DA FRANCESCO AD ALFONSO
STRALCI DI MAIL da Francesco ad Alfonso (2007)   Mi torna in mente un tizio si chiamava Arthur Bond che Read more.
ABITUDINE
peggiore la primavera che non rilascia scontrini e non ti fa cambiare d’abito né di pelle no dress code spoglia Read more.
PAGINA BIANCA 27
Egli fa le pulizie 3 (seconda poesia ultraquotidiana: )   lavare lavanderia straccio vetri passamaneria. il vento ci porti tutti Read more.
I Rabbini di Oria e non soltanto (Rabbi Elia)
Di Rabbi Elia che conversava con gli angeli. Accadeva sempre a mezzogiorno, le cicale frinivano ossesse ossessive. Gli angeli venivano Read more.